Iubesc - deci - urasc.

Ma uit la ea, cum doarme in pat, fara griji si fara probleme. Doarme somnul pe care l a iubit dintotdeauna. Ii place sa leneveasca in pat ore intregi. Nu ca nu are ce face , ci din contra, EA iubeste leneveala si te face si pe tine sa te bucuri de ea... intr o leneveala in doi dementiala.

Avea acel ceva pe care rar il gasesti in ziua de azi in persoanele din jurul tau si care te facea sa zburzi de fericire cand te gandeai la ea.

Capul imi este ravrasit de amintiri si de momente placute petrecute alaturi de ea. Mereu a fost si in continuare este muza mea ascunsa, ascunsa acolo , intr o parte a subconstientului meu.

Si totusi te urasc!

Urasc ca te am aproape, la un metru de mine. Urasc sa ma stiu aproape de tine. Urasc sa imi doresc sa fiu langa tine. Urasc ochii aia ... privirea de foc, urasc tot ce tine de noi... Urasc ca sunt un prost sentimental si cel mai mult urasc felul in care ma faci sa ma simt... si mai stiu ca ura este cealalta parte a iubirii ... si mai stiu ca imi esti foarte draga si tin la tine cum n am mai facut o niciodata. Nu, nu te iubesc.

Urasc din plin iubirea mea si paharul de Vodka de langa mine.

Cea mai mare umilinta am avut o atunci cand tu, cu ochii senini, m ai privit in ochi si mi ai soptit... si mi ai dat de inteles ca totusi ceva mai conteaza si m ai facut sa mi dau seama ca am facut cea mai mare greseala din viata mea ... Am sperat!

Te urasc!

Delirand...

Stii nu?

Nu am rezolvat nimic.

Totul este la fel. Doar am indepartat lumea de langa mine. Nu am mai realizat nimic. Nu am mai avut chef. Chef nu am avut caci nu mi am gasit starea. Mereu am incercat sa fac si cum imi spun altii, cum ma sfatuiesc prietenii mei. Si ... am tras doua concluzii : ori sunt de o incapatanare fantastica ori sunt un inapt uitat al vremurilor.

Poate am o problema de sanatate pshihica,... cred. Am stat mult de vorba cu diferite persoane, tinere si mai in varsta, toti imi trateaza suferinta sceptic si fugitiv. Nu am primit un sfat bun pana acum, nimic decat aberatii.

Sunteti de pomana.

In continuare ma hranesc cu amintiri de odinioara si asta din pura prostie. Prostie ... pentru ca nu am fost in stare... de nimic.

Visare

Visand un zambet calator

Traind un sentiment gol

La tine gandul se opreste

Si zambetul intepeneste.

Ochii tai m-au dus

Pe un taram m-au pus

S-astept intr-una

Un vis pentru totdeauna.

Claustrofob de vise sunt acum

Printre versurile ce spun

Ca imi este greu mereu

Sa te scot din gandul meu

Mainile au scris pacate

Mii de versuri aruncate

Pe o ciorna rupta-n doua

Pe care pixul lasa viata noua.

Te pun pe hartie

Ca un trofeu cu mandrie

Si cand imi va fi dor

O sa citesc intamplator

Dincolo de mine suntem noi,

Dincolo de soare vin ploi,

Dincolo de vise sunt regrete,

Dincolo de moarte, viata este.

Din curcubeul cel viu colorat

In negru s-a transformat

Cand tu ai plecat...

Nimeni nu m-a mai ajutat.

Ca traiesc intr-un cosmar

Totu-n jur este amar

Un gust aprig al iubirii,

Gustul amar al nefericirii.

Dar traiesc din sentimente

Din acele fapte demente

Din tine ma hranesc neincetat

Ingerul meu inaripat.

Ploile sunt multe acum

Printre versuri de pagan

Care tot intr-una-mi spun:

"Oare tu nu esti nebun?"

Dar de mic am invatat,

Sa visez cu adevarat

Sa sper in a le indeplini,

Si atunci, sincer, voi zambii.

Felina

In nopti intunecate cand linistea apasa ...

Tigari aprinse si scaldate-n raze de luna,

Ganduri pierdute si ofilite-n alte strangeri de mana,

Chipuri fantomatice, buze uscate si trupuri straine,

Toate-s ascunse-n miscarile erotice ale unei feline.

Se misca languros printre dare de scrum,

Se lasa purtata precum urma de fum,

Se modeleaza printre degete meschine,

Ce vor, cat mai parsiv, sa o domine.

E doar ea pe-un cerceaf ingalbenit de timp,

Nu-i pasa, nu crede si nici nu mai viseaza,

Sta tolanita pe-un pat cu viata-n contratimp,

Si multe priviri fanteziste care-o fixeaza.

Nu viseaza, nu crede si nici nu-i mai pasa,

Nu simte nici degete care frenetic o apasa,

Nu simte nici suflarea buzelor uscate,

Se ineaca doar in a trupurilor pacate.

Nu stie ce a fost si nici ce vrea sa fie,

Dar se pierde zilnic incadrata intr-o rama de fotografie!

Si acum, la randu mi beat de fericire, il inteleg destul de bine si pe tovarashul Nichita Stanescu cum, scria el stand alaturi de sticla de Unirea :

"Fereste-te sa ai dreptate

cand esti indragostit!

Mai bine sa ai umbra,

mai bine sa ai raza,

mai bine sa ai lacrima,

mai bine sa ai orice altceva.

Un om indragostit cand are dreptate

e un om singur.

Numai tristetea are dreptate.

Tu, mai bine sa ai bolovani,

mai bine sa ai vulturi,

mai bine sa ai albul zapezii."

Si verdele diminetii!