marți, 7 iunie 2011

...firmituri de om



Sa lupti cu tine?! E o arta!
Cand nimic nu ti mai ramane din tot ce ai avut si nu mai ai, iti ramane doar "pe tine" care trebuie sa te recuperezi.
Nu stii cum sa lupti cu amintirile care sunt ravrasite in capul tau, deoarece constientul tau inca este dependent de acele trairi si sentimente, cu ura care te cuprinde si cu incoerenta actiunilor pe care le faci, plutind intr o melancolie bolnaviioasa si plina de tristeatea despartirii.
Lupti cu puterea.... Si te lupti cu corpul care nu te mai asculta si trebuie sa reusesti TU, nu instinctele tale directionate direct de la pulsul inimii.
Capul ti se umple de semne de intrebare si franturi de vise inainte de culcare, cand simti patul gol si parca cineva din fundul gradinii urla ca ce se intampla cu tine este nedrept.
Numai visul te rupe cateva ore de realitate, pentru a te trezii din nou si a reincepe calvarul de zi cu zi.


Un comentariu:

  1. Să lupţi cu tine, da, e o artă!

    Te invit cu drag aici:
    http://iblamesvetlana.wordpress.com


    Paula

    RăspundețiȘtergere