marți, 12 iulie 2011

Calatorul


Ma simt SINGUR.
Maxim de SINGUR.
Nu ma mai satisface nimic.
Nu ma mai multumeste nimeni si nimic.
Acelasi rezultat.
Aceleasi vise fugarite obsesiv si in van din cauza personalitatii mele de cacat aflate in deriva.
Aceleasi temeri pe care le ignor stiin de prezenta lor, urmate n lant de o tacere sudromuta. Nici un raspus la nici o intrebare.
E trista luna. E trista caldura si nervii mei sunt sparti. Vad cioburi de cristal, si imi vad tzandari fericirea. Vad si tiparul blestemat dupa care tot incerc sa pun cioburile n ordine ... si tot il vad, dar niciodata nu iese cum trebuie, cum era... odinioara.
Sunt ca o barcuta in deriva pe un ocean al dezamagirilor in lant. Moralul? Sigur, la spalat pe jos parchetul , si , la intins rufe si gatit ... mai este putin.
Sunt prins in nisipurile miscatoare ale proprie mi depresii, oricat ma zbat - mai rau ajung.

Dar sunt un calator, si asta i doar o statie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu