Oare ce vreau de la mine? De ce ma comport asa? De ce mi este frica? Imi place oare? Este ceva ciudat, se intampla ceva frumos … si eu… sunt iar spectator. Nu pot face nimic. Nu vreau. Nu stiu ce mi doresc oare? De cele mai multe ori nu stim ce ne dorim.Sau daca stim ce ne dorim,nu stim cum sa obtinem acel lucru.Dar cand nu depinde numai de noi?Cand dam ce avem mai bun in noi,si stim ca de data aceasta vom obtine,atunci suntem brusc treziti la realitate de o soarta cruda care ne rade in fata si ne spune cu un zambet ironic "Ai pierdut si de data aceasta!". Ce ne ramane atunci de facut? Ne dam batuti sau ne punem din nou aceleasi sperante, visuri si dorinte pe altarul destinului si aruncam peste putin praf de stele pentru ca reteta sa fie completa?
Dar vreau! Poate ca sunt frustrate din cauza unei dorinte neimplinite.
Te simti singur, desi ai pe cineva drag aproape, dar nu ti ofera ceea ce inima ta doreste. Ai mereu impresia ca lumea nu te intelege, ca… nu te cunoaste sufficient de bine pentru a emite o judecata corecta la adresa ta, iar aceste sentimente creeaza o stare de raceala si chiar detasare fata de tot restul lumii. Te ai gandit vreodata sa le dai ocazia de a te cunoaste mai bine? Pentru ca daca impui distanta de fiecare data cand cineva incearca sa se apropie, e normal sa nu se lege nimic. Daca lasi aceasta frica sa creasca in tine, te va consuma. Nu stii nici tu, concret, de unde vine aceasta frica atat de puternica incat sa iti paralizeze intreaga zi, saptamana, viata. Oare te vei lasa consumat de aceasta frica? E vorba fie de imagini care ti se perinda prin cap noaptea cand incerci sa dormi sau poate fapte, vesti sau sentimente pe care le interpretezi mult prea profund. Imaginea realului la tine este … putin alterata. Iti inteleg trecutul dar tine minte un om nu este definit numai de trecut ci de ce vrea si cum se zbate pentru viitor. O viata in trecut se analizeaza nu se traieste iar. Nu te mai lasa influentat de trecut ci doar selecteaza esentialul si construieste altfel viitorul. Las o mai moale cu dramatismul, e vara si plictiseala trece daca faci un mic efort.
Gresit este in primul rand ca am asteptari din partea celorlalti prea mari. Oare ii judec gresit?
Greseala ta este ca nu ai cu cine vorbi. Te ai inchis in cercul tau trist si singuratic. Ideea nu este sa te izolezi cat sa socializezi. Dar nu mai fa greseala sa ti anturezi mici mizerii pe care le vezi pe termen scurt solutiile iesirii tale din criza. Dar criza este doar in capul tau. Capul tau sta fixat intr o directie. Muta l!!! Fa ceva sa scapi de obsesii. Nu te mai precipita citind anumite chestii si interpretandu le aiurea. Ia le ca atare. Nu mai incerca sa le schimbi adevarata valoare intr o valoare de tine cautata. Astefel poate nu te mai hranesti din propriile tale minciuni, nascociri ale subconstientului tau salbatic.
Ai grija de tine , pe curand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu