joi, 6 octombrie 2011

1 New Message



Dar cat credeai ca o sa rezist?
Oare ierti curiozitatea unui baiat, muritor de rand ca si tine?
Ce faci? Cobori la o tigara?
Dar tu nu esti acasa,esti plecata. Dar cine sunt eu sa pretind ceva de la tine? Nu mi da nimeni acest drept. Ca ma vad eu intr o situatie aiurea, asta este de fapt parerea mea, "conceputa pe" concluziile trase din evenimentele ce au trecut...dar, n au nici o legatura cu viziunea ta dupa care mergi in viata, iar daca nu coincide, greseala mea ca cer de la tine ceva care in lumea mea este banal.
Mi am dat multa importanta si acum ma consum cu realitatea care i total diferita... si tu nu ai nici o vina. Oare este asa greu sa mai inteleg o persoana? Macar putin asa? Si de ce ma enervez, de ce ma autodistrug incercand sa inteleg ceva ce nu vreau sa recunosc? Numai semne de intrebare si usa tot acolo e, nu s eu in alta camera... doar in alt unghi care da o alta viata camerei, o viata care nu este.
"Este doar visul vietii tale mediocre!" Asa aud soptindu mi o umbra care ma vede cat de ratacit sunt si unindu se cu talpile mele imi tine companie.
Asta e. Imi visez viata pentru ca nu mi place ceea ce traiesc.
Traiesc si urmaresc o iluzie a inchipuirilor mele.
Pe tine.


Un comentariu: