miercuri, 23 septembrie 2009



Tărâm de vis

DREAMLAND de Edgar Allan Poe

Pe-un drum obscur, de lume ocolit,
De îngerii malefici bântuit,
Pe unde Idolonul numit NOAPTE,
Pe-un negru tron, domneşte peste toate,
Ajuns-am, îndurând destule,
Din ultima, palida Thule,
Dintr-un tărâm sălbatic ce zace sublim,
Dincolo de SPAŢIU, dincolo de TIMP.

Văi fără fund şi valuri nesfârşite,
Prăpăstii, codri, peşteri tăinuite,
Cu forme ce nu le poţi distinge,
Sub roua ce pe ele se prelinge;
Munţi ce se prăvălesc etern
În mări fără de niciun ţărm;
Mări tălăzuind agitate,
Spre ceruri de foc de avântate;
Lacuri ce infinit îşi poartă
Solitara lor apă, solitară şi moartă,
Tăcuta lor apă, tăcută,-ngheţată,
Cu zăpada crinilor pe ea aplecată.

Prin lacuri ce astfel îşi poartă
Solitara lor apă, solitară şi moartă,
Trista lor apă, tristă,-ngheţată,
Cu zăpada crinilor pe ea aplecată,
Prin munţi şi pe lângă râuri curgând,
Murmurând pururi, lin murmurând,
Prin sure păduri, prin mocirle
Unde trăiesc broaşte, şopârle,
Prin lacuri şi bălţi întunecate
Unde locuiesc Gulzii, departe,
În orice loc mai diabolic,
În orice colţ mai melancolic,
Acolo călătorul înspăimântat e
De Amintirile Trecutului necurmate –
Forme mortuare care încep să suspine de dor
Când trec pe lângă călător,
Forme de prieteni în alb veşmânt îmbrăcate,
Duse în agonie în ceruri sau în pământ îngropate.

Pentru inima ale cărei dureri sunt legiune,
Aceasta e o liniştită regiune,
Pentru sufletul ce prin umbre a apucat-o
Aceasta, oh, aceasta e un Eldorado!
Dar călătorul ce trece prin ea
Nu poate, nu îndrăzneşte-a o vedea!
Tainele-i nu sunt nicicând descoperite
Privirilor umane obosite;
Aşa a vrut regele ei, ce-a interzis
Să se ridice pleoapa de pe ochiul închis;
Şi astfel, tristul suflet ce pe-aici se abate
O vede doar prin sticle-ntunecate.

Pe-un drum obscur, de lume ocolit,
De îngerii malefici bântuit,
Pe unde Idolonul numit NOAPTE,
Pe-un negru tron, domneşte peste toate,
Veneam spre casă, cu amintiri destule,
Din ultima, palida Thule.

Aceasta poezie uneori imi reprezinta drumurile mele in general mai ales ca sunt un visator de cand ma stiu imi place sa stau si sa ma joc jocul ala prostesc din copilarie "daca eram ..." sau "cum ar fi daca ..." dar cu mine insumi si chiar mi se intampla sa visez si cu ochii deschisi la munca la film ... ma relaxeaza. Pacat ca sunt atatea vise incat nu reusesc sa le pun in ordine si sa le asez pe o hartie ar fi foarte aiurea sa stau sa le citesc dupaia. :)) in fine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu