totu este clar acum... misterioase sunt caile prin care viata iti poate da lectii dar si dureroase cand ti le aplica.
sa va spun o poveste...
totul a inceput de cateva luni. mi am adus aminte de ea, pe care am izolato intr un ungher al amintirilor mele crezand ca asa scap de ea. EA este o fosta prietena ... pot sa spun cea mai super oke de pana acum (ca si "multe" am avut). m a inteles intotdeauna , cu ea am inteles armonia unei relatii. dar cum sunt eu mai ciudat si putina lume (vrea in primul rand) ma intelege am reununtat la relatie, cu toate ca ea tinea la mine mult.
de ce? pentru ca nu am fost sigur pe sentimentele mele fata de ea pentru ca nu ma cunosteam pe mine insumi pentru ca nu am inteles acele sentimete si pentru ca, recunosc am avut anumite sekele din trecut. multe ganduri multe cuvinte multe regrete multe chestii in capul meu umbla... si iar umbla...
Ana - nu prea inalta, chiar potrivita, slabuta , parul saten, desteapta si inteligenta super ok la modul prieteni gasca si comportament. tin minte ca inainte sa fiu cu ea eram super inebunit dupa ea ... ce ironie a sortii. in fine pot sa spun ca timpul petrecut alaturi de ea a fost unul minunat si am ajuns sa realizez cat de bou am fost atunci . cat de ignorant pot sa spun . am fost rece. nu merita ea asa ceva. acum sincer ma doare sufletul cand realizez ca puteam sa fiu altfel . regretele nu au nici un rost decat sa ne macine zi de zi minut cu minut .
toata povestea a inceput clar intr o vineri cand dupa cateva cani de vin fiert la ziua unui bun prieten de la servici si au facut aparitia niste figuri cunoscute la masa. o fosta prietena a mea si sora ei plus acareturile de rigoare : prietenii lor. sincer mi a facut palcere sa o revad pe domnisoara Ioana si nu am avut nici un fel de regret asupra ce a fost o data sau ceva de genul. Ne am distrat super oke nimic special. zilele astea intru din nou in vorba cu Ana, din intamplare. Ana intre timp s a cuplat cu un prieten de al meu bine ca nu prea am mai tinut eu legatura cu multa lume deci nu m a mirat . ok toate bune am mai iesit dupa ce m am despartit de ea in noua formatie : eu ana si prietenul ei nou(Cata). nimic fara resentimente fara gelozie ca ea e cu el ... doar suntem oameni maturi. este o vorba "timpul vindeca tot" . tin sa o contrazic. timpul te face sa intelegi anumite fapte trairi si emotii de care nu credeai ca esti capabil in acel moment. timpul intr un fel chiar adanceste o rana pe care tu ai crezut ca ai ascunso preocupandu ti timpul cu alte indeletniciri : petreceri, prieteni, dezmaturi , droguri, servici , probleme mereu gasesti ceva cu ce sa ti omori timpul.
azi in schimb m am oprit la un ceai initat de niste prieteni si culmea si ea era prezenta cu Cata. seara perfecta dpdv vizual si verbal dar dumnezeu stie ce era in mine ca tremuram de nervi . o gelozie de care nu credeam ca sunt in stare s a dezlantuit in mine. toate amintirile cu ea m au coplesit iar cand ma uitam la ei ... nu ti poti imagina ce nasol este . dar m am comportat normal. calm si rece ca intotdeauna.
acum tragem o linie si dupa o logica de fier ce reiese din ce am scris pana acum?
intalnire cu Ioana - normala
intalnire cu Ana - gelozie, aminitir, si culmea pofta de mancare taiata, melancolie acuta, nervi pe mine etc
rezultat - chiar tineam la Ana
este nasol cand ajungi sa realizezi ca ai sentimente si nu stii de ele cand nu le intelegi si nu stii ce sa faci cu ele. am simtit lama rece jucandu se prin maruntaiele mele - mi s a facut rau si am plecat in seara aia dar nu inainte sa imi maschez iesirea printr o oboseala acuta.
ma aflu intr un impas foarte mare.
sa deschid din nou caile de comunicare cu ea - dar nu vreau sa fiu meschin si nesimtit fata de Cata care nu mi a facut niciodata asa ceva sa se bage peste mine. dar am o misiune vreau sa o fac sa inteleaga ca nu numai ea a plans cand ne am despartit. uneori ma intreb de ce nu m a sunat a doua zi ... ci dupa o saptamana...
este prima oara cand ma ravrasesc sentimente de regret si am senzatia unui lucru neterminat. vreau sa fac ceva nici nu stiu ce sa fac... ce am facut pana acum? sa fug sa ma ascund in locul meu mic si intunecat sa stau ca prostul si sa mi plang de mila sau sa incerc sa clarific cu ea anumite aspecte ?? eu omul care incerca sa si suprime sentimentele sa le ascult? mama vreau sa cred ca nu scriu eu asta dar se pare ... nu cred ... oricum sansele sa l paraseasca pe Cata sunt aproape nule - trebuie sa fi un prost idiot (ca mine) ca sa i dai papucii asa Anei. si eu am fost un prost mare . nici faptul ca intr un final am inteles ca eu chiar aveam sentimete pentru ea... un gral daruit in viata mea si de care mi am batut joc ... mi a fost frica de propriile mele sentimente ... m am purtat ca un idiot cu persoana care chiar nu merita asta si mai ales din partea cui? a mea? uneori ajung la concluzia ca ma pish pe mine!
asta e viata ne invata ca pentru fiecare actiune exista o repercursiune pe care nu ne zice cand ne o parasuteaza in viata de zi cu zi. dar care doare ... si doare frate. oare ma intreb fara sentimente ce as putea fi? o cochilie goala ...
va trebui sa fac un face2face cu ea si sa lamurim anumite chestii care cu toate ca au trecut nu imi dau liniste. singura ei greseala a fost doar aceea ca nu a vorbit cu mine. ale mele nici nu mai trebuie sa le enumar pentru ca sunt ...
clare... foarte clare...
sa va spun o poveste...
totul a inceput de cateva luni. mi am adus aminte de ea, pe care am izolato intr un ungher al amintirilor mele crezand ca asa scap de ea. EA este o fosta prietena ... pot sa spun cea mai super oke de pana acum (ca si "multe" am avut). m a inteles intotdeauna , cu ea am inteles armonia unei relatii. dar cum sunt eu mai ciudat si putina lume (vrea in primul rand) ma intelege am reununtat la relatie, cu toate ca ea tinea la mine mult.
de ce? pentru ca nu am fost sigur pe sentimentele mele fata de ea pentru ca nu ma cunosteam pe mine insumi pentru ca nu am inteles acele sentimete si pentru ca, recunosc am avut anumite sekele din trecut. multe ganduri multe cuvinte multe regrete multe chestii in capul meu umbla... si iar umbla...
Ana - nu prea inalta, chiar potrivita, slabuta , parul saten, desteapta si inteligenta super ok la modul prieteni gasca si comportament. tin minte ca inainte sa fiu cu ea eram super inebunit dupa ea ... ce ironie a sortii. in fine pot sa spun ca timpul petrecut alaturi de ea a fost unul minunat si am ajuns sa realizez cat de bou am fost atunci . cat de ignorant pot sa spun . am fost rece. nu merita ea asa ceva. acum sincer ma doare sufletul cand realizez ca puteam sa fiu altfel . regretele nu au nici un rost decat sa ne macine zi de zi minut cu minut .
toata povestea a inceput clar intr o vineri cand dupa cateva cani de vin fiert la ziua unui bun prieten de la servici si au facut aparitia niste figuri cunoscute la masa. o fosta prietena a mea si sora ei plus acareturile de rigoare : prietenii lor. sincer mi a facut palcere sa o revad pe domnisoara Ioana si nu am avut nici un fel de regret asupra ce a fost o data sau ceva de genul. Ne am distrat super oke nimic special. zilele astea intru din nou in vorba cu Ana, din intamplare. Ana intre timp s a cuplat cu un prieten de al meu bine ca nu prea am mai tinut eu legatura cu multa lume deci nu m a mirat . ok toate bune am mai iesit dupa ce m am despartit de ea in noua formatie : eu ana si prietenul ei nou(Cata). nimic fara resentimente fara gelozie ca ea e cu el ... doar suntem oameni maturi. este o vorba "timpul vindeca tot" . tin sa o contrazic. timpul te face sa intelegi anumite fapte trairi si emotii de care nu credeai ca esti capabil in acel moment. timpul intr un fel chiar adanceste o rana pe care tu ai crezut ca ai ascunso preocupandu ti timpul cu alte indeletniciri : petreceri, prieteni, dezmaturi , droguri, servici , probleme mereu gasesti ceva cu ce sa ti omori timpul.
azi in schimb m am oprit la un ceai initat de niste prieteni si culmea si ea era prezenta cu Cata. seara perfecta dpdv vizual si verbal dar dumnezeu stie ce era in mine ca tremuram de nervi . o gelozie de care nu credeam ca sunt in stare s a dezlantuit in mine. toate amintirile cu ea m au coplesit iar cand ma uitam la ei ... nu ti poti imagina ce nasol este . dar m am comportat normal. calm si rece ca intotdeauna.
acum tragem o linie si dupa o logica de fier ce reiese din ce am scris pana acum?
intalnire cu Ioana - normala
intalnire cu Ana - gelozie, aminitir, si culmea pofta de mancare taiata, melancolie acuta, nervi pe mine etc
rezultat - chiar tineam la Ana
este nasol cand ajungi sa realizezi ca ai sentimente si nu stii de ele cand nu le intelegi si nu stii ce sa faci cu ele. am simtit lama rece jucandu se prin maruntaiele mele - mi s a facut rau si am plecat in seara aia dar nu inainte sa imi maschez iesirea printr o oboseala acuta.
ma aflu intr un impas foarte mare.
sa deschid din nou caile de comunicare cu ea - dar nu vreau sa fiu meschin si nesimtit fata de Cata care nu mi a facut niciodata asa ceva sa se bage peste mine. dar am o misiune vreau sa o fac sa inteleaga ca nu numai ea a plans cand ne am despartit. uneori ma intreb de ce nu m a sunat a doua zi ... ci dupa o saptamana...
este prima oara cand ma ravrasesc sentimente de regret si am senzatia unui lucru neterminat. vreau sa fac ceva nici nu stiu ce sa fac... ce am facut pana acum? sa fug sa ma ascund in locul meu mic si intunecat sa stau ca prostul si sa mi plang de mila sau sa incerc sa clarific cu ea anumite aspecte ?? eu omul care incerca sa si suprime sentimentele sa le ascult? mama vreau sa cred ca nu scriu eu asta dar se pare ... nu cred ... oricum sansele sa l paraseasca pe Cata sunt aproape nule - trebuie sa fi un prost idiot (ca mine) ca sa i dai papucii asa Anei. si eu am fost un prost mare . nici faptul ca intr un final am inteles ca eu chiar aveam sentimete pentru ea... un gral daruit in viata mea si de care mi am batut joc ... mi a fost frica de propriile mele sentimente ... m am purtat ca un idiot cu persoana care chiar nu merita asta si mai ales din partea cui? a mea? uneori ajung la concluzia ca ma pish pe mine!
asta e viata ne invata ca pentru fiecare actiune exista o repercursiune pe care nu ne zice cand ne o parasuteaza in viata de zi cu zi. dar care doare ... si doare frate. oare ma intreb fara sentimente ce as putea fi? o cochilie goala ...
va trebui sa fac un face2face cu ea si sa lamurim anumite chestii care cu toate ca au trecut nu imi dau liniste. singura ei greseala a fost doar aceea ca nu a vorbit cu mine. ale mele nici nu mai trebuie sa le enumar pentru ca sunt ...
clare... foarte clare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu