Felina

In nopti intunecate cand linistea apasa ...

Tigari aprinse si scaldate-n raze de luna,

Ganduri pierdute si ofilite-n alte strangeri de mana,

Chipuri fantomatice, buze uscate si trupuri straine,

Toate-s ascunse-n miscarile erotice ale unei feline.

Se misca languros printre dare de scrum,

Se lasa purtata precum urma de fum,

Se modeleaza printre degete meschine,

Ce vor, cat mai parsiv, sa o domine.

E doar ea pe-un cerceaf ingalbenit de timp,

Nu-i pasa, nu crede si nici nu mai viseaza,

Sta tolanita pe-un pat cu viata-n contratimp,

Si multe priviri fanteziste care-o fixeaza.

Nu viseaza, nu crede si nici nu-i mai pasa,

Nu simte nici degete care frenetic o apasa,

Nu simte nici suflarea buzelor uscate,

Se ineaca doar in a trupurilor pacate.

Nu stie ce a fost si nici ce vrea sa fie,

Dar se pierde zilnic incadrata intr-o rama de fotografie!

Si acum, la randu mi beat de fericire, il inteleg destul de bine si pe tovarashul Nichita Stanescu cum, scria el stand alaturi de sticla de Unirea :

"Fereste-te sa ai dreptate

cand esti indragostit!

Mai bine sa ai umbra,

mai bine sa ai raza,

mai bine sa ai lacrima,

mai bine sa ai orice altceva.

Un om indragostit cand are dreptate

e un om singur.

Numai tristetea are dreptate.

Tu, mai bine sa ai bolovani,

mai bine sa ai vulturi,

mai bine sa ai albul zapezii."

Si verdele diminetii!