marți, 5 ianuarie 2010

gerul


ma plictisesc si mi e scarba de morcirla in care ma scald . vreau sa ma plimb undeva cu cineva si macar pentru cateva clipe sa uit cine sunt , ce fac si de unde sunt. dar din pacate nici macar luxul acesta nu l mai am. sa tin pe cineva in brate si macar pentru O CLIPA sa simt caldura gandului ca nu mai sunt al nimanui, ca nu mai ratacesc bezmetic si speriat in noapte. sa gasesc acea liniste sufleteasca pe care o caut de atat timp acel punct, pilon , lucru, fiinta , chestie care imi da putere sa merg mai departe. sa imi aduc aminte pentru ce ma zbat in fiecare zi in viata asta monotona si plina de kkturi. dar e un vis departe de implinire... cel mai mult ma roade gandul ca acolo undeva cineva ma cauta si pe mine ... dar , deja acest gand piere din capul meu ... zdrobit de atatea vise desarte si uitate in noapte...
... e frig .

2 comentarii:

  1. nu cred ca o sa ai multe de urmarit pe blogul meu, scriu cam once in a blue moon.
    dar e intr-adevar mocirla, exact ca asta pe care-o facem din zapada..o calcam in picioare si asta rezulta. dar inainte sa gasesti acel cineva, ai nevoie sa vezi mocirla din tine. altfel n-o s-o vezi pe ea. si de fiecare data cand o pierzi pe ea (caci ea se schimba de mai multe ori decat ar trebui) trebuie sa vezi raul si binele pe care l-ati trezit unul in celalalt, ca sa treci mai departe. si mai bine nu ma mai lungesc (de s-ar face si lucrarile la fel de usor..)

    RăspundețiȘtergere
  2. si promit sa mai citesc de la tine, deocamdata ma intorc la cartile de scoala

    RăspundețiȘtergere