duminică, 6 noiembrie 2011

curaj?

Nu esti tu cel de alta data, te comporti ceva mai retinut, ti ai pierdut curajul, energia si nu dai randament in ceea ce faci. Esti nemultumit de tot si te trezesti scabit asa de viata. Parca ti ar fi teama de ceva si toata aceasta prudenta devine principalul obstacol in planurile tale. Ai impresia ca esti mereu tinut pe loc de propiile limite si frici, ca nu poti mai mult de atat, dar la originea acestei stari se afla de fapt, lipsa unei motivatii care iti alimenta curajul. Curaj? Exista oare? Cat timp nu ai pentru ce anume sa lupti, nu ai chef sa te implici mai mult nu mai ai cum ajungand la limita. Starea ta pshihica este extrem de vulnerabila la orice afront incat poti reactiona gresit. A...? Ai actionat deja? Prost. Crizele de orice natura planeaza in aer si, deaorece nu esti in apele tale, esti vizat de riscuri. Surprize neplacute pot cadea in calea ta ca o bomba: esecuri si vesti proaste, boli si conflicte, defectiuni neprevazute, schimbari abrute de program, ca atare fi pregatit de orice. Nici nu stii ce apare ca din sesin, suficient cat sa ti strice tie toate planurile. Lipsa de comunicare in ceea ce priveste problemele comune ii face pe prietenii tai sa provoace o discutie pe tema aceasta. Chiar daca nu ai impresia, pe buna drepate, ca te consumi mult prea mult pentru cei din jur care oricum nu iti inteleg starea pentru ca este una anormala oricum si greu de inteles.



Acum sunt in gara. Un loc care mi trezeste numai amintiri bune. Cu toata culoarea locala negricioasa din jur imi gasesc linistea gandindu ma la cate drumuri intortocheate si frumoase au pornit de pe peronurile astea murdare .
Fet(z)e care mai de care, chipuri triste, nerabdatoare , ochii ageri ai borfasilor, ochii milosi ai nevoiasilor, cu toti au o viata de urmat in aceasta mizerabila Gara de Nord, doar mie imi este oprit din loc cursul vietii in aceasta gara, E doar o statie...
Ma uit la tabela de plecari incontinuu si doar la un tren. Cel spre munte. Acolo te am descoperit. Acolo m ai invatat ce este linistea si pacea.
O fata din fata mea citeste o carte, care , se vede pe fat(z)a ei ca o amuza tare rau. O cred si eu, ca dupa priviri pe furis deslusesc numele cartii : Degetica. E fascinata de ea.
Din nou sunt prin de un gol, uitandu ma la tabela de trenuri Brasov - Predeal - Ploiesti Vest - Bucuresti Nord.
Nu te pot scoate din minte...
Nu am curajul sa fac asta.
Nu vreau asta! Altfel cred ca nu ai mai exista...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu