iluzia sperantei prostia obsesiei

Ai impresia ca viata ta nu are nici un sens, ca oricat ai incerca nu poti realiza tot ce vrei. Nu ti mai face planuri si incearca sa traiesti viata in prezent. Vei vedea ca este bine asa. Lasa telecomanda si iesi la plimbare sau imbratiseaza un pom si intalneste te cu prietenii.

Salut, sunt Alex.

Am 25 de ani si sunt un defect. Caut sa mi platesc datoriile, sa am un camin al meu, sa fiu inconjurat de prieteni, sa gasesc fata pe care o am in minte si cu care sa mi impart gandurile in noptile furtunoase si care sa mi tina de cald in pat. Incerc sa mi mentin locul de munca si sa termin o facultate.

Din cauza stilului meu de viata m am cam departat de familia mea dar ma las orbit de mandria mea si nu reusesc sa fac nimic in acest sens.

Imi iubesc bunicul, care este poate singura persoana din lume pe care nu vreau sa o dezamagesc. Stiu ca alti tineri de varsta mea deja au un drum de urmat, o situatie stabila, dar bunicul meu nu si a pierdut inca increderea in mine. Este tot ce mi a mai ramas pur si incoruptibil din viata. Dragostea lui.

Sunt certat cu bancile din cauza unor tampenii pe care le am facut in trecut cand nu eram copt la minte. Fumez ca porcul si imi place... si poate este singurul lucru care este placut din toata singuratatea asta.

Ma gandesc sa fug de toti sa nu ma mai atinga nimeni, cu vorba, cu piciorul, cu ocara... cu nimic. Pe tine o sa te evit, si pe tine si pe voi toti care vreti ceva de la mine fara a da nimic inapoi, de voi cei care m ati secatuit si care , cu toata sinceritatea mea, m ati privit in ochi si senini ca intotdeauna ma mintiti in fata si ma amagiti.

Sunt obsedat de singuratate si de faptul ca nu pot construii nimic alaturi de nimeni... nici macar un om de zapada. M am saturat sa ma trezesc si sa traiesc ziua in graba si doar de dragul de a mai trece o zi din viatza asta mizerabila. Ma gandesc cu oroare la chirie si la cum vom supravietui inca o zi, o saptamana ... si intretinerea lumina gazele si internetul.

Dar mai intai o sa ma schimb si vreau sa nu ma mai maneze de la spate doar o obsesie a singuratatii si a incapacitatii de a face ceva singur, caci nu sunt singur si stiu asta.

Nu mai am nevoie de tine, cea alaturi de care am avut numai dezamagiri, nu stii ce i aia prietenie si ai impresia ca le stii pe toate si ca eu sunt un dement incurabil. Nu mai am nevoie nici de tine, omul bun la toate, lupul moralist care le stie pe toate dar n ai pic de constiinta ca in ceea ce faci tu distrugi vietile altora. Nici de tine tristule, care ai uitat cum este sa traiesti. NU, nu o sa ajung ca tine, multumindu ma cu mediocritatea si mocirla din care nu ai reusit sa te ridici in atatia ani de zile in care doar te ai balacit si parca ai asteptat sa cada din cer pomana prostului. Trezeste te, nu esti in basme cu ilene cosanzene si regi plini de galbeni si bogatii. Nu mai am nevoie nici de vocea ta care mi invenineaza gandirea cu ideologiile tale si cu sfaturile tale de imbratisare a singuratatii , caci stiu prea bine ce i asta si ca tu te simti divin... dar asta este ce simti la inceput pentru ca tu nu ai stiut cum sa ti traiesti viata si mereu altcineva a luat decizii pentru tine. Eu stiu bine ca in spatele zambetului tau zace o ura interioara si o frustrare care asteapta adormita momentul cand tu vei lasa garda jos si... te va sfasia. Si crezi ca voi fi acolo, sa ti intind o mana salvatoare, sa te imbarbatez si sa ti sterg lacrimile de pe obraz? Te inseli amarnic pentru ca nu meriti sa ti fiu prieten si pentru ca eu nu sunt prieten cu oamenii egoisti. Nu mai vreau sa te vad nici pe tine cel care imi promiteai marea cu sarea si cu care am pornit la drum caci m am saturat sa ti fiu dadaca si sa te vad cum te consumi aiurea si te lasi calcat in picioare si m am saturat sa ti tot dau sfaturi si tu sa te caci pe ele ca apoi sa mi ascunzi ca aveam dreptate din cauza orgoliului tau tampit de inapt ce esti. Sunteti crescuti de pomana ascultati la mine acuma... de pomana am investit in voi si voi nimic si eu sunt sec acum ... sunt gold din cauza voastra ca atunci cand am avut nevoie toti m ati imbarbatat cu sfaturi dar realizari din cele 7 zari si peste cele 7 mari am avut parte.

Si... pe tine... pe tine Ingerul meu Negru... urasc ca te am aproape. Urasc sa ma stiu aproape de tine. Urasc sa imi doresc sa fiu langa tine. Urasc ochii tai plini de viata si de o viclenie seaca si mecanica, privirea ta cu care ma tii inchis in focurile jocurilor tale... urasc tot ce tine de noi doi... Urasc ca sunt un prost sentimental si cel mai mult urasc felul in care ma faci sa ma simt... si mai stiu ca ura este cealalta parte a iubirii... si mai stiu ca imi esti foarte draga si tin la tine cum n am mai facut o niciodata pentru nimeni. Urasc din plin iubirea mea si paharul gol de langa mine. Tu nu stii cum e sa lupti cu amintirile care sunt valva in capul meu, deoarece constientul este inca dependent de acele trairi si sentimente. Tu nu stii cum e sa lupti cu ura care te cuprinde si cu incoerenta actiunilor pe care le faci, plutind intr o melancolie bolnavicioasa si plina de tristetea despartirii. Capul ti se umple de semne de intrebare si franturi de vise inainte de culcare cand simti patul gol si parca cineva din fundul gradinii iti urla ca ce se intampla cu tine este nedrept.

Dar cu toate aste gasesc bucuria in fiecare prieten si amic care mi a mai ramas. Gasesc puterea in a zambi si a petrece timpul cu persoanele care ma fac sa nu ma simt al nimanui; fata de ele am prin un oarecare devotament si stiindu mi trecutul nu pot sa i dezamagesc si pe ei in misiunile mele catre autodistrugere. Fac parte din viata mea, eu din a lor. Isi pun bazele in mine si in ciuda faptului ca am "culoarea pielii gresite" ma pretuiesc si ma respecta pentru ceea ce sunt. Le sunt recunoscator pentru acest lucur si de aceea la randul meu am grija de ei.
Trafic putin, orasul doarme si o briza racoroasa se simte in aceste ore tarzii ale noptii.
Imi plac norii, cerul , stelele si luna, intotdeauna am fost fascinat de cer. Poate ca vreau sa ajung acolo ptrintre multimea accea de stele si sa fiu una cu ele.
Imi aprind o tigara si ma gandesc la julietele mele. Le spun juliete caci sunt fetele imposibile. Imi plac femeile imposibile, de fap am invatat sa mi placa. M a invatat "mizeria vietii mele" in cele 4 -5 luni in care am impartit cei patru pereti a unei garsoniere.
Imi plac multe dar nu pot sa le am pe toate, si atunci improvizez, gasesc o solutie de mijloc, intotdeauna trebuie sa existe o solutie de mijloc, altfel... as fi trist. M am saturat sa fiu trist. N ai nici o satisfactie. Esti trist si atat.
- Salut Alex! Ce faci?
- Nimic.... sunt trist.
- A... OK
- OK
- Bine...
- Tot trist...!
Sunt dependent de afectiune sau sex. Este culmea cum cele doua pot sa functioneze independet de la o vreme. Ori una ori cealalta. Asa avem un Alex semihandicapat, adica functioneaza dar cu defecte... supravietuieste.
Da, si chiar imi plac fetele imposibile, sunt ca un puzzle pe care incerci sa l faci si te chinui la fiecare piesa si la fiecare ansamblu de piese. Compania este placuta dar pana intr un anumit punct. Niciodata pana la capat. Niciodata nu am avut aceasta satisfactie... sa am ceva complet. Este in continuare un mister. Oare cum va fi? Nimeni nu stie, nimeni nu vorbeste.