duminică, 6 noiembrie 2011

curaj?

Nu esti tu cel de alta data, te comporti ceva mai retinut, ti ai pierdut curajul, energia si nu dai randament in ceea ce faci. Esti nemultumit de tot si te trezesti scabit asa de viata. Parca ti ar fi teama de ceva si toata aceasta prudenta devine principalul obstacol in planurile tale. Ai impresia ca esti mereu tinut pe loc de propiile limite si frici, ca nu poti mai mult de atat, dar la originea acestei stari se afla de fapt, lipsa unei motivatii care iti alimenta curajul. Curaj? Exista oare? Cat timp nu ai pentru ce anume sa lupti, nu ai chef sa te implici mai mult nu mai ai cum ajungand la limita. Starea ta pshihica este extrem de vulnerabila la orice afront incat poti reactiona gresit. A...? Ai actionat deja? Prost. Crizele de orice natura planeaza in aer si, deaorece nu esti in apele tale, esti vizat de riscuri. Surprize neplacute pot cadea in calea ta ca o bomba: esecuri si vesti proaste, boli si conflicte, defectiuni neprevazute, schimbari abrute de program, ca atare fi pregatit de orice. Nici nu stii ce apare ca din sesin, suficient cat sa ti strice tie toate planurile. Lipsa de comunicare in ceea ce priveste problemele comune ii face pe prietenii tai sa provoace o discutie pe tema aceasta. Chiar daca nu ai impresia, pe buna drepate, ca te consumi mult prea mult pentru cei din jur care oricum nu iti inteleg starea pentru ca este una anormala oricum si greu de inteles.



Acum sunt in gara. Un loc care mi trezeste numai amintiri bune. Cu toata culoarea locala negricioasa din jur imi gasesc linistea gandindu ma la cate drumuri intortocheate si frumoase au pornit de pe peronurile astea murdare .
Fet(z)e care mai de care, chipuri triste, nerabdatoare , ochii ageri ai borfasilor, ochii milosi ai nevoiasilor, cu toti au o viata de urmat in aceasta mizerabila Gara de Nord, doar mie imi este oprit din loc cursul vietii in aceasta gara, E doar o statie...
Ma uit la tabela de plecari incontinuu si doar la un tren. Cel spre munte. Acolo te am descoperit. Acolo m ai invatat ce este linistea si pacea.
O fata din fata mea citeste o carte, care , se vede pe fat(z)a ei ca o amuza tare rau. O cred si eu, ca dupa priviri pe furis deslusesc numele cartii : Degetica. E fascinata de ea.
Din nou sunt prin de un gol, uitandu ma la tabela de trenuri Brasov - Predeal - Ploiesti Vest - Bucuresti Nord.
Nu te pot scoate din minte...
Nu am curajul sa fac asta.
Nu vreau asta! Altfel cred ca nu ai mai exista...


fachiu vichend


_|_

vineri, 4 noiembrie 2011

hai-hui bolnav la soare

ora 6 40. trezirea mancare motan toaleta personala fuga la birou muncim cu tot disperatii si obsedatii
ora 20 00 mancare rufe curatenie amici in vizita (gramada uneori) vase de spalat
ora 00 00 somn / 00 30 nu pot sa dorm / 03 00 intr un final adorm / 06 40 trezirea mancare motan
m am imbolnavit :D de monotonie si de gripa ,credeti ma ca daca aveti un stil de viata pe fuga ca al meu care sa fie umplut de multe regrete si de neimpliniri si de faptul ca te gandesti zi de zi cat de inapt esti ca sa faci o chestie sau sa ti organizezi viata altfel , sau cum de nu poti singur sa faci asta si ai nevoie de cineva mai apropiat sa te ajute sa ti o organizeze , dar apoi ti e frica la gandu ca s ar putea sa te atasezi de persoana aia care bineinteles va fi una din prietenele tale mai apropiate , prietena la sensul de amica si ca tu apoi incepi sa ti faci filme doamneeee inebunesti ce sa mai .
leguma sunt la birou si intr un final ma duc la sefu si l rog sa ma invoiasca pe temei de boala.
- urgente nu sunt?
- nu sunt sef ca de aceea am venit asa varza de dimineata ca sa rezolv daca e ceva dar nu e nimic
- trimite mi pe mail ca te invoiesti
- da da ....
nu i am mai trimis nimic ca doar am ore de recuperare sa se descurce.
am plecat in graba inainte de masa si am fugit pana la mama la birou unde trebuia sa i duc niste chitante.
pastile :):) eu nu am mai racit de 2 ani de zile calumea cat sa ma doara toti muschii si capul si interiorul tot asa ca dupa ce m a indopat de pastile 4 la numar , am baut un ceai fierbinte rau cu miere si lamaie si poc zici ca eram nou nout.
- te duci acasa faci dush fierbinte ai ceai faci asa bla bla bla bla...........
atat era in capul meu . eu nu mai stiam cum sa fug de la birou sa ma bucur de jumatatea aceasta de zi "libera" si asa am si facut. nu m am dus acasa cum m a indemnat mama ci am plecat , pe jos prin bucuresti, pe care nu l mai vazusem de ceva vreme ziua :):)



m am plimbat prin piata eroilor , pe unde ma duceam cand eram mic la meditatii la matematica si am fumat o tigara in parcul de acolo uitandu ma la generatia noua de 15 ani care a invadat toate mediile de socializare si mai ales cluburile. ma uit la ei cum n au nici o povara in carca dar tot sunt ei cei nedreptatiti si cei mai oropsiti dar ei nu stiu ca parintii lor se chinuie zi de zi sa le aduca mancarea pe masa si alte multe bunuri de consum , ii vad cum sunt ei smecheri si fumeaza si se razboiesc pe feisbuci cu altii mai mari :
"- daca voi la varsta noastra va jucati cs si stateati in casa noi iesim nu ca voi tristilor!"
" - noi la varsta voastra mai invatam carte analfabetilor ca deaia au picat bacu 85% din voi idiotilor si voi iesiti la club si beti ca spartii si consumati toate mizeriile de droguri si alte cacaturi ce mai gasiti prin farmacii asta e generatia voastra, una trasa la xerox dupa cea occidentala doar ca e un xerox ieftin si ipocrit"
da ce sa i faci vremurile se schimba si oricat ai vorbi cu ei, ei tot se cred buricul pamantului neintelesii de ei , mititeii de ei crapaleas capul sec intr o zi de ploaie.
in fine , toamna in capitala e frumoasa , vezi lume care se plimba cu bicicleta cupluri chiar, ceea ce e frumos, mai vezi si oameni care nu se mai grabesc, si oameni tristi , si multi tigani da le am foc in piata publica, in fine culori diverse ca doar e toamna.
apoi am luat o spre centrul vechi pe niste stradute intortocheate si frumoase in care am descoperit o coritorie "futurista" unde iti faceau modelul pe orice cu ajutorul unui PC, tare interesant ar trebui sa implementeze asta la liceul unde am invatat eu ca inainte era de croitorie apoi l au facut mate fizica mate info apoi dupa ce am terminat eu l au facut colegiu halal. mergand in continuare spre vitoriei am dat peste cel mai interesant magazin : de pictura si arte plastice. sincer cred ca am pierdut 30 de min pacolo exact cum am patit cand ma intorceam de la mama zilele trecute am dat peste o librarie acolo pe bulevardul unirii 6 una dinaia old school de inca mirosea cum mirosea in cls 1 cand am inteles ce i aia librarile si ca acolo detin creioane colorate. in magazinul acesta de arte plastice earm sa stric rama unui tablou dar a avut grija o domnisoara sa ma atentioneze dar sa ma si parasca la patronul care era cam gay asa un nene frederico si era francez dar ziceai ca i italian. mii de articole acolo care mai de care : culori fosforescente, chestii de lucru manual de modelaj, de croit chestii pe materiale sau chiar pe pereti, rame de tablouri picturi si multe altele . frumos. am stat si m am uitat aproape la toate .
apoi am ajuns pe la universitate unde situl arheologic nu se mai termina de ceva ani buni incoace, cred ca vor sa l foloseasca ca obiectiv electoral la urmatoarele alegeri de primarie dar in fine politica e prea mizerabila ca sa imi manjesc scrierile cu ea. cam peste tot inca se mai construieste.
mi a placut in schimb ca centrul istoric e plin de viata , chiar daca seara ai impresia ca esti in costinesti :)) sau la mamaia, lumea se distreaza , au aparut niste targuri dragute cu toate inutilitatile misto din toate colturile, pietricele frumos colorate, pictura in coaja de ou, omuleti facuti din butoane de tastatura si dischete vechi, hainute hand-made, chinezarii cu iz de blana si cele mai marfa sunt bineinteles dulciurile , cam mare pretul la ele dar sunt bune rau.
m am asezat pe o banca in cadrul "pietei viorii" de la universitate si am fumat o tigara . cam izbitor peisajul , in dreapta mea aveam o femeie a strazii cu plodurile 2 la numar mai tuciurii de spetza iar in stanga mea un nene "irinel like" cu pipitza lui alintandu l si hranindu l cu o merdenea . vroiam sa o intreb ce i mai face soferul dar am zis sa trec asa , neobservat.
m am urcat rapid in autobuz si am ajuns in partea superioara a cartierului de bastina , cel mai frumos cartier.
avem un parc maricel cu lac cu pod cu insulite si de curand tot se amenajeaza intransul ;)) arhitectura e cam spalacita dar la asa amalgam de populatie se imbina frumos cu restul. e frumos cartierul mai ales ca atunci cand te plimbi pe anumite stradute iti aduci aminte cum erai cand erai mititel si nu aveai nici o problema pentru ca nici nu existau, mai ca m am trezit adunand ghinde cum faceam cand ma intorceam de la generala cand eram mic.
am ajuns casa si am adormit pe canapea nu inainte sa ma indop cu cea mai buna ciorba de fasole cu afumatura. ce ceai ce frectii ce ... am asteptat o pe mama sa ma ingrijeasca ca pe vremuri.
ce bine e sa fi din nou acasa, fara griji fara probleme parca simti o oarecare liniste interioara de care ai fugit asa in nestire.
in final atat va zic : bucurati va de ce aveti inainte sa tanjiti la ceva ce nu aveti inca , luati le pe rand ca nu va grabeste nimeni, v o spun din experienta

joi, 3 noiembrie 2011

I'm Off




• Today, do something different. Even if it's a huge mistake that you regret doing for the rest of your life, and it's something you can never undo, and you lose everything you've ever worked for, at least you will have done something different. Which is a small victory. Possibly very small compared to everything you've lost and the suffering the different thing caused. But, hey, you can tell everyone, "I did something different today!" And you might get a pat on the back or something.

Si asa se va si intampla in curand , pentru ca la un moment dat ajungi sa fi ingradit de prea multe "stavilare", si in plus trebuie sa mai vezi si daca ai puterea sa ti asumi o responsabilitate atat de mare, este un exercitiu bun dar distrugator. Ma intreb cine se va juca cu mine?

marți, 1 noiembrie 2011

iluzia sperantei prostia obsesiei

Ai impresia ca viata ta nu are nici un sens, ca oricat ai incerca nu poti realiza tot ce vrei. Nu ti mai face planuri si incearca sa traiesti viata in prezent. Vei vedea ca este bine asa. Lasa telecomanda si iesi la plimbare sau imbratiseaza un pom si intalneste te cu prietenii.

Salut, sunt Alex.
Am 25 de ani si sunt un defect. Caut sa mi platesc datoriile, sa am un camin al meu, sa fiu inconjurat de prieteni, sa gasesc fata pe care o am in minte si cu care sa mi impart gandurile in noptile furtunoase si care sa mi tina de cald in pat. Incerc sa mi mentin locul de munca si sa termin o facultate.
Din cauza stilului meu de viata m am cam departat de familia mea dar ma las orbit de mandria mea si nu reusesc sa fac nimic in acest sens.
Imi iubesc bunicul, care este poate singura persoana din lume pe care nu vreau sa o dezamagesc. Stiu ca alti tineri de varsta mea deja au un drum de urmat, o situatie stabila, dar bunicul meu nu si a pierdut inca increderea in mine. Este tot ce mi a mai ramas pur si incoruptibil din viata. Dragostea lui.
Sunt certat cu bancile din cauza unor tampenii pe care le am facut in trecut cand nu eram copt la minte. Fumez ca porcul si imi place... si poate este singurul lucru care este placut din toata singuratatea asta.
Ma gandesc sa fug de toti sa nu ma mai atinga nimeni, cu vorba, cu piciorul, cu ocara... cu nimic. Pe tine o sa te evit, si pe tine si pe voi toti care vreti ceva de la mine fara a da nimic inapoi, de voi cei care m ati secatuit si care , cu toata sinceritatea mea, m ati privit in ochi si senini ca intotdeauna ma mintiti in fata si ma amagiti.
Sunt obsedat de singuratate si de faptul ca nu pot construii nimic alaturi de nimeni... nici macar un om de zapada. M am saturat sa ma trezesc si sa traiesc ziua in graba si doar de dragul de a mai trece o zi din viatza asta mizerabila. Ma gandesc cu oroare la chirie si la cum vom supravietui inca o zi, o saptamana ... si intretinerea lumina gazele si internetul.
Dar mai intai o sa ma schimb si vreau sa nu ma mai maneze de la spate doar o obsesie a singuratatii si a incapacitatii de a face ceva singur, caci nu sunt singur si stiu asta.
Nu mai am nevoie de tine, cea alaturi de care am avut numai dezamagiri, nu stii ce i aia prietenie si ai impresia ca le stii pe toate si ca eu sunt un dement incurabil. Nu mai am nevoie nici de tine, omul bun la toate, lupul moralist care le stie pe toate dar n ai pic de constiinta ca in ceea ce faci tu distrugi vietile altora. Nici de tine tristule, care ai uitat cum este sa traiesti. NU, nu o sa ajung ca tine, multumindu ma cu mediocritatea si mocirla din care nu ai reusit sa te ridici in atatia ani de zile in care doar te ai balacit si parca ai asteptat sa cada din cer pomana prostului. Trezeste te, nu esti in basme cu ilene cosanzene si regi plini de galbeni si bogatii. Nu mai am nevoie nici de vocea ta care mi invenineaza gandirea cu ideologiile tale si cu sfaturile tale de imbratisare a singuratatii , caci stiu prea bine ce i asta si ca tu te simti divin... dar asta este ce simti la inceput pentru ca tu nu ai stiut cum sa ti traiesti viata si mereu altcineva a luat decizii pentru tine. Eu stiu bine ca in spatele zambetului tau zace o ura interioara si o frustrare care asteapta adormita momentul cand tu vei lasa garda jos si... te va sfasia. Si crezi ca voi fi acolo, sa ti intind o mana salvatoare, sa te imbarbatez si sa ti sterg lacrimile de pe obraz? Te inseli amarnic pentru ca nu meriti sa ti fiu prieten si pentru ca eu nu sunt prieten cu oamenii egoisti. Nu mai vreau sa te vad nici pe tine cel care imi promiteai marea cu sarea si cu care am pornit la drum caci m am saturat sa ti fiu dadaca si sa te vad cum te consumi aiurea si te lasi calcat in picioare si m am saturat sa ti tot dau sfaturi si tu sa te caci pe ele ca apoi sa mi ascunzi ca aveam dreptate din cauza orgoliului tau tampit de inapt ce esti. Sunteti crescuti de pomana ascultati la mine acuma... de pomana am investit in voi si voi nimic si eu sunt sec acum ... sunt gold din cauza voastra ca atunci cand am avut nevoie toti m ati imbarbatat cu sfaturi dar realizari din cele 7 zari si peste cele 7 mari am avut parte.
Si... pe tine... pe tine Ingerul meu Negru... urasc ca te am aproape. Urasc sa ma stiu aproape de tine. Urasc sa imi doresc sa fiu langa tine. Urasc ochii tai plini de viata si de o viclenie seaca si mecanica, privirea ta cu care ma tii inchis in focurile jocurilor tale... urasc tot ce tine de noi doi... Urasc ca sunt un prost sentimental si cel mai mult urasc felul in care ma faci sa ma simt... si mai stiu ca ura este cealalta parte a iubirii... si mai stiu ca imi esti foarte draga si tin la tine cum n am mai facut o niciodata pentru nimeni. Urasc din plin iubirea mea si paharul gol de langa mine. Tu nu stii cum e sa lupti cu amintirile care sunt valva in capul meu, deoarece constientul este inca dependent de acele trairi si sentimente. Tu nu stii cum e sa lupti cu ura care te cuprinde si cu incoerenta actiunilor pe care le faci, plutind intr o melancolie bolnavicioasa si plina de tristetea despartirii. Capul ti se umple de semne de intrebare si franturi de vise inainte de culcare cand simti patul gol si parca cineva din fundul gradinii iti urla ca ce se intampla cu tine este nedrept.
Dar cu toate aste gasesc bucuria in fiecare prieten si amic care mi a mai ramas. Gasesc puterea in a zambi si a petrece timpul cu persoanele care ma fac sa nu ma simt al nimanui; fata de ele am prin un oarecare devotament si stiindu mi trecutul nu pot sa i dezamagesc si pe ei in misiunile mele catre autodistrugere. Fac parte din viata mea, eu din a lor. Isi pun bazele in mine si in ciuda faptului ca am "culoarea pielii gresite" ma pretuiesc si ma respecta pentru ceea ce sunt. Le sunt recunoscator pentru acest lucur si de aceea la randul meu am grija de ei.
Trafic putin, orasul doarme si o briza racoroasa se simte in aceste ore tarzii ale noptii.
Imi plac norii, cerul , stelele si luna, intotdeauna am fost fascinat de cer. Poate ca vreau sa ajung acolo ptrintre multimea accea de stele si sa fiu una cu ele.
Imi aprind o tigara si ma gandesc la julietele mele. Le spun juliete caci sunt fetele imposibile. Imi plac femeile imposibile, de fap am invatat sa mi placa. M a invatat "mizeria vietii mele" in cele 4 -5 luni in care am impartit cei patru pereti a unei garsoniere.
Imi plac multe dar nu pot sa le am pe toate, si atunci improvizez, gasesc o solutie de mijloc, intotdeauna trebuie sa existe o solutie de mijloc, altfel... as fi trist. M am saturat sa fiu trist. N ai nici o satisfactie. Esti trist si atat.
- Salut Alex! Ce faci?
- Nimic.... sunt trist.
- A... OK
- OK
- Bine...
- Tot trist...!
Sunt dependent de afectiune sau sex. Este culmea cum cele doua pot sa functioneze independet de la o vreme. Ori una ori cealalta. Asa avem un Alex semihandicapat, adica functioneaza dar cu defecte... supravietuieste.
Da, si chiar imi plac fetele imposibile, sunt ca un puzzle pe care incerci sa l faci si te chinui la fiecare piesa si la fiecare ansamblu de piese. Compania este placuta dar pana intr un anumit punct. Niciodata pana la capat. Niciodata nu am avut aceasta satisfactie... sa am ceva complet. Este in continuare un mister. Oare cum va fi? Nimeni nu stie, nimeni nu vorbeste.

luni, 31 octombrie 2011

hopeless

Si ai sa mori daca ai s o pierzi, nici macar nu crezi ca la anii pe care i ai esti prea prost sa stii ce pierzi


Si m am gandit sa ma opresc din cautare, sa stau linistit ... dar se pare ca nu pot. Ceva din mine nu si gaseste linistea.
Sunt la jumatatea tigarii. Urletul s a mai linistit. Imi savurez cafeaua si ma uit la mormanele de fiare si de pc-uri bushite si stricate pe care trebuie sa le repar, inventariez si sa scot ce a mai ramas bun din ele.
Ele intr un fel imi definesc viata. Ceva bun la inceput dar neutilizat cum trebuie. Asa e viata mea. Iei o bucata de undeva si te gandesti ca se va defecta mai tarziu.
Linistea niciodata nu o voi gasi daca voi traii doar din bucati. Nu asa trebuie traita viata. Dar totusi supravietuiesti.
Mocirla te tine in viata.
Moralul este tot mocirla.

joi, 6 octombrie 2011

1 New Message



Dar cat credeai ca o sa rezist?
Oare ierti curiozitatea unui baiat, muritor de rand ca si tine?
Ce faci? Cobori la o tigara?
Dar tu nu esti acasa,esti plecata. Dar cine sunt eu sa pretind ceva de la tine? Nu mi da nimeni acest drept. Ca ma vad eu intr o situatie aiurea, asta este de fapt parerea mea, "conceputa pe" concluziile trase din evenimentele ce au trecut...dar, n au nici o legatura cu viziunea ta dupa care mergi in viata, iar daca nu coincide, greseala mea ca cer de la tine ceva care in lumea mea este banal.
Mi am dat multa importanta si acum ma consum cu realitatea care i total diferita... si tu nu ai nici o vina. Oare este asa greu sa mai inteleg o persoana? Macar putin asa? Si de ce ma enervez, de ce ma autodistrug incercand sa inteleg ceva ce nu vreau sa recunosc? Numai semne de intrebare si usa tot acolo e, nu s eu in alta camera... doar in alt unghi care da o alta viata camerei, o viata care nu este.
"Este doar visul vietii tale mediocre!" Asa aud soptindu mi o umbra care ma vede cat de ratacit sunt si unindu se cu talpile mele imi tine companie.
Asta e. Imi visez viata pentru ca nu mi place ceea ce traiesc.
Traiesc si urmaresc o iluzie a inchipuirilor mele.
Pe tine.