marți, 19 iulie 2011
un gand plus al tau egal ....
in mintea mea esti tu si doar tu acum nici nu stiu ce sa fac cum sa fac si doar vreau sa stau cu tine, sa te privesc sa ma trezesc cu tine , sa n am loc in pat de tine si sa torc la pieptul tau cu face mr ass . sunt multe semne de intrebare la care ai vrea raspunsul dar eu sincer nu cred ca am raspuns la toate. nu vrei sa gasim impreuna raspunsurile? dar asta se poate doar cand pashesti in my ferry land
marți, 12 iulie 2011
Calatorul

Ma simt SINGUR.
Maxim de SINGUR.
Nu ma mai satisface nimic.
Nu ma mai multumeste nimeni si nimic.
Acelasi rezultat.
Aceleasi vise fugarite obsesiv si in van din cauza personalitatii mele de cacat aflate in deriva.
Aceleasi temeri pe care le ignor stiin de prezenta lor, urmate n lant de o tacere sudromuta. Nici un raspus la nici o intrebare.
E trista luna. E trista caldura si nervii mei sunt sparti. Vad cioburi de cristal, si imi vad tzandari fericirea. Vad si tiparul blestemat dupa care tot incerc sa pun cioburile n ordine ... si tot il vad, dar niciodata nu iese cum trebuie, cum era... odinioara.
Sunt ca o barcuta in deriva pe un ocean al dezamagirilor in lant. Moralul? Sigur, la spalat pe jos parchetul , si , la intins rufe si gatit ... mai este putin.
Sunt prins in nisipurile miscatoare ale proprie mi depresii, oricat ma zbat - mai rau ajung.
Dar sunt un calator, si asta i doar o statie.
vineri, 10 iunie 2011
Viata!

viata inseamna miscare...de undeva spre undeva...si daca luam in considerare ca orice manifestare inseamna in genere energie in manifestare,iar energia se misca de la un pol la altul,normal ca putem spune ca este corect,contrariile se atrag...cu cat diferenta de potential este mai mare,cu atat atractia este mai mare...cu cineva care este ca tine,te plictisesti...ce sa faci cu el?...nu-ti aduce nimic nou in viata ta,iar viata e dependenta de nou...
marți, 7 iunie 2011
...firmituri de om

Sa lupti cu tine?! E o arta!
Cand nimic nu ti mai ramane din tot ce ai avut si nu mai ai, iti ramane doar "pe tine" care trebuie sa te recuperezi.
Nu stii cum sa lupti cu amintirile care sunt ravrasite in capul tau, deoarece constientul tau inca este dependent de acele trairi si sentimente, cu ura care te cuprinde si cu incoerenta actiunilor pe care le faci, plutind intr o melancolie bolnaviioasa si plina de tristeatea despartirii.
Lupti cu puterea.... Si te lupti cu corpul care nu te mai asculta si trebuie sa reusesti TU, nu instinctele tale directionate direct de la pulsul inimii.
Capul ti se umple de semne de intrebare si franturi de vise inainte de culcare, cand simti patul gol si parca cineva din fundul gradinii urla ca ce se intampla cu tine este nedrept.
Speranta
luni, 23 mai 2011
Iubesc - deci - urasc.

Ma uit la ea, cum doarme in pat, fara griji si fara probleme. Doarme somnul pe care l a iubit dintotdeauna. Ii place sa leneveasca in pat ore intregi. Nu ca nu are ce face , ci din contra, EA iubeste leneveala si te face si pe tine sa te bucuri de ea... intr o leneveala in doi dementiala.
Avea acel ceva pe care rar il gasesti in ziua de azi in persoanele din jurul tau si care te facea sa zburzi de fericire cand te gandeai la ea.
Capul imi este ravrasit de amintiri si de momente placute petrecute alaturi de ea. Mereu a fost si in continuare este muza mea ascunsa, ascunsa acolo , intr o parte a subconstientului meu.
Si totusi te urasc!
Urasc ca te am aproape, la un metru de mine. Urasc sa ma stiu aproape de tine. Urasc sa imi doresc sa fiu langa tine. Urasc ochii aia ... privirea de foc, urasc tot ce tine de noi... Urasc ca sunt un prost sentimental si cel mai mult urasc felul in care ma faci sa ma simt... si mai stiu ca ura este cealalta parte a iubirii ... si mai stiu ca imi esti foarte draga si tin la tine cum n am mai facut o niciodata. Nu, nu te iubesc.
Urasc din plin iubirea mea si paharul de Vodka de langa mine.
Cea mai mare umilinta am avut o atunci cand tu, cu ochii senini, m ai privit in ochi si mi ai soptit... si mi ai dat de inteles ca totusi ceva mai conteaza si m ai facut sa mi dau seama ca am facut cea mai mare greseala din viata mea ... Am sperat!
Te urasc!
Delirand...

Nu am rezolvat nimic.
Totul este la fel. Doar am indepartat lumea de langa mine. Nu am mai realizat nimic. Nu am mai avut chef. Chef nu am avut caci nu mi am gasit starea. Mereu am incercat sa fac si cum imi spun altii, cum ma sfatuiesc prietenii mei. Si ... am tras doua concluzii : ori sunt de o incapatanare fantastica ori sunt un inapt uitat al vremurilor.
Poate am o problema de sanatate pshihica,... cred. Am stat mult de vorba cu diferite persoane, tinere si mai in varsta, toti imi trateaza suferinta sceptic si fugitiv. Nu am primit un sfat bun pana acum, nimic decat aberatii.
Sunteti de pomana.
In continuare ma hranesc cu amintiri de odinioara si asta din pura prostie. Prostie ... pentru ca nu am fost in stare... de nimic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)